Ce înseamnă client proofing în fotografie
ianuarie 16, 2019A sosit Decathlon la Bistrița
aprilie 9, 2019Posing-ul și încadrarea
Posing-ul - adică poziția pe care subiectul o afișează într-o fotografie este poate cel mai important element al genului de fotografie new born.Posing-urile în fotografia de nou născut au un rol estetic, de a creea un cadru fluid, plăcut care să transmită o stare de liniște, detensionată.
Dacă la adulți, fotograful îi comunică subiectului ce așteaptă de la el și ce anumă să modifice sau să corecteze în postură, la fotografia de nou născut acest lucru este imposibil. Din acest motiv, fotograful ”modelează” chiar el ceea ce așteaptă de la modelul său. Pe parcursul acestui proces, bebelușul se poate trezi sau poate refuza diverse posing-uri din motive....bebelușești.
Așa că, aranjarea într-un posing poate dura uneori și 30 de minute. De ce este nevoie de posing? Pentru că un posing specific și corect aplicat, face diferența între o fotografie de studio și una de acasă. Adică obținerea unei armonii vizuale ordonată și calmă.
Încadrarea se referă la unghiul din care este făcută fotografia după ce nou născutul este așezat în posing. De regulă fiecare posing are încadrarea proprie. Încadrarea este un aspect important al fotografiei de orice fel, rolul ei fiind de a reda impactul maxim asupra subiectului fără a creea situații sau imagini nenaturale. Pentru a ieși puțin din sfera prea tehnică, la încadrare defectuasă intră acele fotografii de la mare, care au linia orizontului încliată, dând senzația că apa va curge din fotografie.
Posing-ul și încadrarea sunt poate cele mai tehnice elemente ale fotografiei, și ele de regulă sunt imediat identificate de cei din branșă, dar aproape invizibile privirii neantrenate. În lipsa unor cunoștințe clare despre compoziție la ”citirea” unei fotografi se poate folosi bunul simț urmărindu-se următoarele elemente:
1.Fotografia să transmită echilibru fizic, adică să nu dea senzația că bebelușul urmează să cadă, să se răstoarne din cadru. Senzația de răsturnare tensionează cadrul și distrage atenția de la subiect. (Vai ce copilaș frumos...Să nu cadă .)
2. Fotografia trebuie să păstreze proporțiile corecte - Fotografii știu că partea cea mai apropată de obiectiv apare în fotografie ca fiind mai mare iar partea mai îndepărtată apare ca fiind mai mică. Cu o încadrare greșită, se pot creea dezechilibre în proporții, de exemplu piciorușele apar ca fiind mai mari decât căpuțul.
Lumina și umbra
Un aspect determinant în fotografie este umbra. De ce? pentru că fotografia este o redare a unei lumi tridimensionale într-un element bidimensional. Lumea fizică are trei dimensiuni iar fotografia are doar două, fie ea redată pe un ecran fie pe o hârtie foto. În acest caz, cea de-a treia dimensiune, adâncimea sau volumul, în fotografie este redat de umbre. Umbra ne spune în fotografie, ce anume este mai în față și ce anume mai în spate.
Așa cum o sferă redată în plan este un simplu cerc, dar mintea decodifică o sferă dacă ea are umbră, prin același mecanism, un chip este ușor de identificat vizual dacă conține și umbrele care ne relevă forma feței.
În imaginea alăturată se poate observa cum cercul primește volum pe măsură ce i se adaugă umbră și lumina. Fără umbră și lumină volumul nu poate fi redat în fotografie.
Procesarea și balansul cromatic
Procesarea este poate cel mai subevaluat capitol de către clienți când vine vorba despre fotografia profesională. De ce? Pentru că este o etapă pe care beneficiarul nu o vede și de multe ori nici nu o înțelege. Cu toții am văzut fotograful când ne-a făcut o fotografie, dar foarte puțini am văzut ulterior și munca din spate.
În special la nou născuți procesarea este foarte anevoioasă iar procesul se apropie de procesarea din zona fotografiei glamour. Iată care este fenomenul: În studio, pentru a crea volume, folosim luminile specifice. Însă odată cu luminarea corectă pentru a obține umbrele dorite, ies în evidență toate imperfecțiunile pielii. Punctulețe, coșulețe, zgârieturi, iar la nou născuți în plus sunt icterul și cojițele. În viața de zi cu zi, aceste aspecte nu sunt observabile, când vorbim cu o persoană nu observăm aceste detalii, însă în condiții de studio, ele apar amplificate. Imediat aceste mici imperfecțiuni ies în evidență și atrag atenția, pentru că până atunci nu le-am observat.
Provocarea pentru fotograf este să proceseze aceste imperfecțiuni, păstrând totodată textura pielii. Adică obrazul să nu aibe un aspect perfecționist ca de păpușă de plastic. Pentru a păstra textura pielii cu pori și a scoate numai elementele supărătoare, fotografia de nou născuți necesită o procesare specifică.
Balansul cromatic este și el o provocare la acest gen de fotografie în general la copii cu icter. Din nou din cauza luminilor de studio culorile nenaturale ies în evidență, iar odată cu aplicarea anumitor filtre la procesare se poate denatura acest balans astfel că bebelușul poate să aibe în fotografie nuanțe nenaturale: gălbui, roșiatici, cenușii. Aceste corecții de tonuri de piele se fac tot din procesare și ele au menirea de a reda bebelușului culoarea naturală ușor rozalie.